|

FOTO: Se împlinesc 96 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. Cine au fost delegaţii din zona Cugir la Adunarea Naţională

marea unireAcum 96 de ani, şase reprezentanţi din zona Cugir Orăştie, au fost martorii momentului Marii Uniri de la 1 Decembrie. Un avocat, doi preoţi, un învăţător şi doi plugari au reprezentat Cugirul la Alba Iulia, la Marea Adunare. Atmosfera, entuziasmul şi descrierea celor care „s-au unit cu ţara” este prezentată în cartea „Hunedorenii la Marea Unire – 1 Decembrie 1918″, autor Victor I. Șuiaga.

Unirea de la 1 Decembrie 1918 este considerat a fi evenimentul principal al istoriei României moderne, consfințind îndeplinirea dezideratului locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Ţărilor Române (în acest caz a Transilvaniei cu România după ce anterior, Moldova și Muntenia au creat România).

La 12 octombrie 1918, s-a întrunit la Oradea Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român Central, care a adoptat în unanimitate Declarația de la Oradea prin care poporul român din Transilvania nu mai recunoaştea dreptul guvernului și parlamentului ungar de a-l reprezenta, ci şi-a proclamat dreptul la autodeterminare, precum și ideea convocării Adunării Naţionale de la Alba Iulia pe data de 1 Decembrie 1918.

Cele două forme tipice ale unei asemenea organizări au fost consiliile locale, care urmau să conducă administraţia locală şi gărzile naţionale destinate a asigura ordinea publică, averea publică şi particulară.

Constituirea gărzilor și consiliilor naționale în cercul electoral Orăștie – cerc în care erau arondați și locuitorii orașului Cugir și a comunei învecinate Vinerea a avut loc la data de 7 noiembrie 1918. Acestea erau conduse de către subofiţeri sau ofiţeri români demobilizaţi de pe front sau de fruntaşi ai satelor.

La data de 15 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central a lansat textul convocării naționale de la Alba Iulia, cerându-le Consiliilor Naționale formate să facă în toate cercurile electorale, urgent, alegerea delegaţilor pentru Marea Unire de la Alba Iulia. După numai 5 zile, la data de 20 noimbrie 1918, s-a publicat convocarea Adunării Naționale a românilor din Transilvania, la Alba Iulia, pentru data de 1 Decembrie 1918, orele 10 a.m., „la care să participe delegați din toate cercurile electorale, aleși prin vot universal și egal, cât și toate clasele şi categoriile sociale prin reprezentanții lor ca membri de drept”.

În toate oraşele şi comunele s-au întocmit adeziuni (hotărâri de unire), în care se menţiona: „în această hotărâre a noastră așternem tot ce au dorit strămoșii, tot ce ne încălzește pe noi cei de față și tot ce ce va înălța pururea pe fiii și nepoții noștri”.

Astfel de adeziuni au fost semnate și la Cugir (494) și Vinerea (410).

Delegaţii desemnaţi cu drept de vot pentru Adunarea de la Alba Iulia au fost aleşi în adunările cercurilor electorale din Cugir și comuna învecinată Vinerea. Erau aleşi direct sau din iniţiativa proprie a localităţii.

Astfel au fost aleși pentru a participa ca reprezentanți ai cugirenilor în delegația oficială şase delegaţi cu „credenţionale” (mandate), reprezentând cercurile electorale și delegați de drept ai clerului local. Dintre aceștia, unul era proprietar de terenuri în Vinerea, doi preoți uniți din Cugir, un învățător și doi plugari.

Cei care au participat din delegaţia cugireană la actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia au fost: dr. Ioan Mihu, ca membru ales în cercul electoral Orăștie, alături de alți patru membri cu drept de vot – trei dintre ei din municipiul Orăștie, iar unul din orașul Geoagiu, preoții uniți Anton Higia și Romul Crișan, învățătorul Traian Lupea și cei doi plugari: Gheorghe Jiboteanu și Petru Roman.

Pentru ei, drumul spre Alba Iulia a început în dimineaţa de 1 decembrie 1918, când au pornit din orașul de sub Drăgana spre gara din Șibot. De acolo au luat „trenul Unirii”, în care se aflau alți reprezentanți aleși din tot cuprinsul zonei de sud-vest a României.

Pe tot parcursul călătoriei s-au cântat cântece patriotice. În gări, “trenul Unirii“ era aşteptat de alţi oameni, cu drapele şi ovaţii.

În aparitia editorială din 1993, intitulată „Hunedorenii la Marea Unire-1 Decembrie 1918″, autorul dr.Victor I.Șuiaga surprinde atmosfera din gara Șibot:”înțesate de lume era Orăștia și Șibotul, iar tineretul cânta și juca pe peron,însuflețind și mai mult lumea plină de entuziasm”.

În alt paragraf al cărții autorul face referire și la zona Cugirului și a Câmpului Pâinii: „Orăștia cu întreg ținutul ei din Câmpul Pâinii până în munții cetăţiilor dacice, au dat grosul țăranilor, cu portul lor străvechi și frumos, cu echipele de călușer, precum și al cărturarilor și meseriașilor, fiindcă ei erau mai apropiați de Alba Iulia”.

Cine au fost cei şase delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia:

Dr. Ioan Mihu (1854-1927) – era originar din Vinerea, fiind proprietar de terenuri, apoi avocat şi director de bancă. A urmat liceul al Orăștie și facultatea la Graz și Budapesta, unde și-a luat și doctoratul în drept, profesie pe care o va practica după stabilirea sa la Orăștie. A fost întemeietor și apoi director, la numai 20 de ani, al Băncii ”Ardeleana”. Convingerea sa era că numai dezvoltarea economică poate aduce prosperitate unui popor.

”Nici un popor și nici o țară nu va fi în stare a face pași serioși spre civilizațiune, dacă nu va pune, înainte de toate, fundalul solid al progresului economic”, spunea Mihu.

A fost preocupat de ridicarea nivelului de cultură al satului ardelean. A fost președinte al Despărțământului ASTRA Orăștie.

În sfera politicului, I.M. a avut o poziție total opusă celei a Partidului Național Român, dar a sprijinit unitatea națională făurită la 1 Decembrie la Alba Iulia. În 1917, a preluaz cea mai mare bancă românească din Ardeal, ”Albina” și a redresat-o.

Cea mai mare realizare a sa, pentru care a intrat în istoria culturii transilvănene, a fost aceea a înființării Fondului pentru teatru român din Ardeal, la care a contribuit nu numai cu fonduri substanțiale, ci și cu o viziune clară a rolului pe care teatrul trebuie să-l joace în viața culturală a românității.

„Teatrul nostru trebuie să fie o școală pentru luminarea minților și întărirea inimilor, teatrul nostru trebuie să fie un teatru în care să se preamărească virtutea, dreptatea, frumosul și adevărul etern și să se combată păcatele, vițiile noastre moderne; teatrul nostru trebuie să fie un cămin, în care să arză nestinsă flacăra sacră a iubirii de neam, lege și tot ce este al nostru; în fine, teatrul nostru trebuie să fie altar, la care jertfa adusă să ne slujească cu o limbă românească dulce ca un fagure de miere și limpede ca apa cristalină a izvorului de munte”, spunea Mihu.

De personalitatea sa se leagă și apariția primei publicații românești la Alba Iulia ”Thalia română” a doua din Transilvania, având ca temă teatrul românesc și înființarea, în 1919, la Cluj, a Teatrul Național.

Ultimii ani i-a trăit retras din viața publică, dar și politică. A trecut în neființă pe data de 2 iulie 1927 la Orăștie, fiind înmormântat în Vinerea, în grădina casei părintești alături de alți membri ai familiei. Autoritățile comuniste au mutat rămășițele pământești în cimitir, lângă biserica veche din Vinerea. În semn de respect, școala din comuna natală Vinerea îi poartă numele.

Despre ceilalţi cinci membri ai delegaţiei, autorul oferă date provenite de la membrii familiei.

Preotul unit Anton Higia (1882 – 1928) – s-a născut în satul Tăuni (Alba), aflat pe Târnava Mică. A urmat liceul la Blaj și Năsăud, iar teologia la Ungvar. A ocupat pe rând funcția de preot în Geoagiu, Săcărâmb, iar din anul 1913 la Cugir. A fost căsătorit cu Silvia Drăghici (1884 – 1958), având împreună trei copii. A decedat la Oradea,unde este și înmormântat.

Preotul Unit Romul Crișan (1884 – 1936) – de obârșie din Cugir, a urmat liceul și teologia la Blaj. A ocupat funcția de cleric în localitatea Căstău din Hunedoara și apoi la Cugir. A decedat în anul 1936 și a fost înmormântat la Cugir.

Învățătorul Traian Lupea (1878 – 1967) – originar din Cugir, a urmat clasele V-VIII la gimnaziul de la Orăștie, iar apoi pedagogia la Blaj, pentru a deveni învățător la Cugir, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost mobilizat și a participat ca soldat pe front în armata austro-ungară. A fost căsătorit cu Maria Marinț, cu care a avut opt copii: două fete și şase băieți.

Plugarul Gheorghe Jiboteanu (1869 – 1932) – originar din Cugir, unde a urmat școala primară. A luat parte la Primul Război Mondial. A fost căsătorit şi a avut trei copii. A decedat în anul 1932 în orașul său natal, Cugir, unde este și înmormântat.

Plugarul Petru Roman (1881 – 1949) – a luat parte, ca soldat, apoi sergent, la primul război mondial; s-a întors de pe front și s-a căsătorit cu Ana Mărginean (1884 – 1948), cu care a avut şapte copii. A decedat în anul 1949 în Cugir, unde este înmormântat.

 Sorin GIURCA

URL scurt: http://cugir.alba24.ro/?p=153728



Publicat de pe 1 Dec 2014. Publicat in EVENIMENT. Poti urmari orice raspuns la acest articol prin RSS 2.0.

Lasa un raspuns

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

www.AutoPieseonline24.RO

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Publicitate

 

Publicitate

Comentate recent

  • GigiKent: Cu acest prilej a fost eliminata inca din fașă marea evaziune. 20 de cutii de bere.
  • Nicu: vreau si eu unu
  • daniel: foarte fain ..cel mai frumos festival din istoria lumii,.Ploaia cugireana .concerte cu drogati ,bere cu apa...
  • taraban: un festival mai prost organizat ca ploaia cugireana. nu am vazut niciodata ..aceeasi prosti invitati de ani...
  • onea liviu: Mircea augustin Trifan